Un procedeu narativ

         Multă, foarte multă sporovăială este în nuvelele lui Mircea Eliade! Dar cât omenesc, câtă ingenuitate în profilul moral al personajelor! Dialogurile permanente și monologurile nu sunt gratuite, ci  au rolul de a crea o atmosferă de enigmă, de miracol existențial. În ampla culegere întocmită de Eugen Simion -  Mircea Eliade, În curte la Dionis, Editura Cartea Românească, București, 1981 - m-a uimit, chiar de la prima lectură, un procedeu literar utilizat în capitolul Ivan, pag. 363-403 : prelungirea în vis a vieții unui ostaș care își dă sufletul într-un lan de porumb, după ce se împiedicase și se împușcase singur, din greșeală. În visul său, scapă de coșmarul războiului și o revede pe Laura, iubita sa. În realitate, el moare și este îngropat repede, la marginea plantației de porumb. M-am întrebat zeci de ani dacă găselnița narativă îi aparține lui Eliade ori a fost împrumutată de undeva. Aveam să citesc însă povestirea O întâmplare la podul Owl Creek de misteriosul Ambrose Bierce și să găsesc același mod de a rezolva o situație epică. Un sudist, susținător al cauzei sclavagismului, este spânzurat de un pod, de către yankei. Cititorul este iluzionat să creadă că frânghia spânzuratului se rupe, acesta cade în apele râului, se eliberează din legăturile sale, în timp ce nordiștii trag, de pe pod, asupra lui. Ajunge la mal, dușmanii îl bombardează cu tunurile, însă condamnatul reușește să scape. Fuge pe cărări, e însetat, gâtul i se usucă, limba i se umflă și ajunge să creadă că a adormit de epuizare în preajma casei sale. Cu ultimele puteri, bărbatul se ridică, intră în curtea sa, unde îl întâmpină iubitoarea sa soție. În final, în cruda realitate, omul atârnă mort, de podul de la Qwl Creek. Nu s-a întâmplat nimic mai mult.
M-am gândit dacă Eliade s-a inspirat din scriitorul american ori cei doi au avut intuiții asemănătoare. Personal, merg pe a doua variantă. Paginile lui Eliade sunt și mai frumoase, poate fiindcă beneficiază de încă o jumătate de secol de evoluție literară. Evocarea morții ca o trecere peste un fluviu ( rusesc!), pe un pod de lumină, este magnifică.