Cordonul munților Carpați imită forma Constelației Dragonului.
Marile piramide egiptene sunt dispuse după geometria stelelor din centura Orionului, iar poziția lor față de Nil o repetă pe cea a Vânătorului față de Calea Lactee.
Ce mai tura, Pământul este o oglindă a Cerului.
Pâlcul ăla de copaci, spune o măicuță de la mănăstirea Văratec, este ”pădurea de argint”. Mai încolo sunt ”codrii de aramă”. ”Plopii fără soț” erau pe undeva prin apropierea locuinței Cleopatrei Poenaru. ”Lacul codrilor albastru” ar fi iazul Loești, nicidecum balta frumos amenajată de comuniști lângă Ipotești - ancoraseră și nuferi de fundul apei! -, cu prilejul centenarului nașterii poetului.
Ion al Glanetașului stătea în capul satului. Ana, fata lui Vasile Baciu, a dus-o greu, e adevărat, dar încă trăiește și putem face o poză cu ea. Pe Ilinca, sora lui Niculae Moromete, am văzut-o și eu prin 1986, când am vizitat, prima și ultima dată, Siliștea-Gumești. Moromete ar fi chiar Tudor Călărașu, tatăl prozatorului Marin Preda. De altfel, toată opera acestuia din urmă are la bază principiul mimesis-ului. Ba chiar se spunea - Ion Caraion - că teleormăneanul n-a pus nimic din imaginație. D-aia îl și înjura pe prozator, cu foc, învățătorul Florea Gheorghe, în fiecare zi a celor o sută de ani pe care dascălul i-a trăit!
Când umbla prin satul natal, Sorin Stoica auzea strigându-i-se la tot pasul :
- Bă, criminalule, ai nenorocit niște familii!
Doamna aceea distinsă, stând pe o bancă din Cișmigiu, n-a fost muza poetului X? Ba da, știu că i-a inspirat trădătorului poeme ne neuitat.
Asta e. Așa citesc unii literatura. Ca pe o oglindă fidelă a actelor omenești, nu ca pe o imagine care încearcă să urce viața într-un cer al arhetipurilor rezistente la trecerea timpului. Așa și scriem de la o vreme. Perspectiva oglinzii plimbate de-a lungul unui drum s-a îngustat în direcția detaliului fiziologic. Dacă Geo Bogza își cosmetiza „artistic” reportajele, ficțiunile de acum trag greu către trivial și patologic, amenințând să prăbușească oglinda peste realitate. În absența ideilor care să susțină tavanul iluziei, acesta se poate dărâma peste patul ”autoriului”.
P.S. Voi scrie curând despre American Psycho de Bret Easton Ellis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu