vineri, 17 octombrie 2014

De Pițurcă am scăpat, dar de altele nu

   Am îmbătrânit de când aștept o calificare a reprezentativei de fotbal la un turneu final.
Am înjurat.
Am scris pamflete.
Am ajuns să țin cu adversarii, numai să plece Pițurcă.
Acum s-a cărat și nici nu sunt curios dacă va face purici pe acolo. Arabii își vor smulge curând bărbile.
Am răsuflat ușurat.
Deschid însă televizorul și îl văd pe Stoican, dinamovistul, zicând că-l vom regreta pe barbugiu. Mai întâi am zis că managerul echipei mele de suflet e un prost. Pe urmă m-am gândit că omul a grăit adânc : cine știe la ce soluție catastrofală va ajunge Federația! Primul antrenor care mi se pare îndreptățit să fie numit selecționer este, dacă îl exceptăm pe Mircea Lucescu, Dan Petrescu. Văd însă că șefii de la federație o iau din nou pe drumuri accidentate, printre dune și puțuri de petrol. Și când mai apare și Mircea Sandu, care începe să mănânce rahat și să spună că e o soluție proastă că Pițurcă a fost împins să demisioneze, îți dai seama în ce țară trăiești. Au sărit și alții să spună tâmpenii. Chiar atât de idioți să fie unii ? Sau e o dobitocie interesată? S-ar părea că trebuie să fii cât mai prost într-un domeniu sau altul - iar pe deasupra și lichea! -, ca să fii săltat în slăvi și regretat de oficialități.

2 comentarii:

Augustin spunea...

Dragă Şerban, pe încăpăţânatul ăsta prost de Piţurcă nu l-am suferit niciodată. Dar, în lunga lui carieră la Naţională, echipa a jucat execrabil şi totuşi, în general, a câştigat; chinuit, la limită, dar a câştigat. Noroc de barbugiu!
Dar îl vom regreta. Va veni unul (nu mare, că Federaţia n-are bani să plătească pe un Lucescu!), şi cu toată criza asta de jucători, va face echipa să joace frumos, să facă spectacol, dar să piardă la limită, dar să piardă...
Alege de poţi! Ca la Preşedinţie!

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Indiscutabil că ai dreptate! Și e frumoasă teoria Domniei Tale. S-ar putea să-l regretăm pe șmecher, dar cu Pițurcă nu ne puteam ridica peste un anumit nivel, în condițiile în care avem totuși jucători buni și foarte buni. M-am săturat de el. Omul e jucător de cărți, mizează pe noroc și joacă la cacealma. Naționala noastră n-avea niciun orizont. I-au prins pe ”finlandoi” - îți amintești de Dumitru Graur , care rostea ”săritorul finlandoi”? - amețiți și au dat două goluri. Dar cu Grecia și cu Ungaria, echipe mediocre, nu au arătat nimic. La cât nu mă pricep eu, îmi dau seama că Lucescu ăl bătrân și Dan Petrescu știu ce au de făcut cu o echipă. Au construit formații, le-au dus la succes, spre deosebire, să zicem, de Iordănescu, ”antrenorul secolului”, care a profitat de o conjunctură favorabilă - și nu până la capăt : cu selecționata lui Hagi și Gică Popescu puteam juca finala CM! - la echipa reprezentativă, dar era gata să retrogradeze cu Rapid!