marți, 24 decembrie 2013

Dostoievski în lectura lui Ion Stratan

Când deschidea o carte, Nino Stratan n-o lăsa din mână până n-o parcurgea până la ultimele rânduri.
Era un spectacol intelectual de neimitat.
Citea ziua şi noaptea, nu se culca şi nu mai mergea la cursuri.
Rostea tare anumite pasaje, subliniind prin intonaţie unele construcţii, se minuna de frumuseţea sau de absurdul acestora, le comenta şi ne lua ca martori la miracolele care i se revelau. De pildă, o zi întreagă a repetat, pe diferite tonalităţi, versul eminescian " Şi câmpiile asire".
"Îţi dai seama, bătrâne? Şi câmpiile asire ! Te apucă nebunia..."
Îmi amintesc că odată - locuiam în Căminul 6 Martie - era adâncit în lectura Amintirilor din casa morţilor. Se oprea, crucindu-se şi ne citea şi nouă :
"Auzi, mă !".
Şi cita : "X, un omuleţ , sfrijit, cu o faţă mică şi ascuţită, cât un pumn, apucase să comită cinci omoruri." "Auzi, mă ! Cu faţa mică şi ascuţită ! Şi apucase, mă, să comită cinci omoruri !" ( Citez din memorie, aşa că s-ar putea ca unele cuvinte dostoievskiene să fie, într-o proporţie neînsemnată, înlocuite. )
Tragedia ocnaşilor îşi pierdea orice urmă de sentimentalism,  prezentându-ne o cumplită faţetă grotescă, cu neaşteptate irizări comice.
Stratan ştia ca nimeni altul să te facă să vezi lucrurile într-o lumină cu totul nouă.
Era în firea lui Nino să creeze emulaţie printre colegi. Când intrau în camera sa, ei deveneau instantaneu mult mai inteligenţi şi mai talentaţi decât fuseseră vreodată în realitate
Aşa  se întâmplă de obicei când citeşti o capodoperă  ori te uiţi la o ecranizare rusească, după Cehov.

2 comentarii:

Scorchfield spunea...

„Şi câmpiile asire!”

Asiria?!
Vestul Mesopotamiei... sudul Meziei...
Assurbanipal!
Assur, capitala.
Ninive.
Biblioteca infinită.
Tăblițele cuneiforme. Printre ele Ghilgameș. Prietenul tuturor.
În final Gyges, căutând fericirea -ironic călătorind prin istorii, desparte fluviul ce desparte Estul de Vest în acea vreme... toate aceste din ambiții, din orgolii...

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
Da, da, minunate sugestii. Unui scriitor mare, mai ales unui poet, i se potriveşte un cititor cult şi superinteligent. Ca dumneavoastră şi ca Stratan. Că dacă ar fi citit un prost, ar fi întrebat ce mare brânză a exprimat Eminescu în două banale vorbe şi ar mai fi zis că el ar putea să scrie un milion de asemenea versuri.