duminică, 14 octombrie 2012

Ca să scrieţi, alegeţi cuvinte vii şi îndrăgostite

Am vrut să scriu o povestire, Karim. E un nume frumos, amintind de deşert şi de oaze. Karim a chemat însă alte cuvinte îndrăgostite de el. Vorbele venite aveau invitaţi speciali şi musafiri de rând. Aceştia şi-au adus neamurile şi vecinii. Apoi duşmanii şi contestatarii.
Cred că va ieşi un alt roman.
Ca să scrieţi, prieteni, alegeţi cuvinte vii şi îndrăgostite. Altminteri, textul se naşte mort şi nicio rescriere nu-l poate resuscita.

P.S. 1. Nu sunt un cârcotaş, dar victoria împotriva Turciei este similară cu ipotetica ocupare a poziţiei de lider, în Liga I, de Dinamo, echipa mea de suflet. Nu duce, adică, la nimic. Nici la câştigarea campionatului / grupei, nici la vreo performanţă ulterioară. E un rezultat care nu creează, din perspectiva jocului prestat, niciun orizont de aşteptare. Am văzut un meci între două grupări slabe, în ciuda faptului că noi avem, într-adevăr, jucători de excepţie. Un team serios i-ar fi umilit pe turci, care au jucat sub orice critică.
       2. Premiul Nobel a fost luat de un chinez. Credeam că îl va lua Murakami şi sunt surprins că Ismail Kadare nu se numără încă printre laureaţi.
       3. Mă gândesc serios să mă las de scris. Din această îndeletnicire n-am câştigat decât nişte duşmani. În plus, am auzit că Arnold Schwarzenegger s-a apucat şi el să întristeze hârtia cu ideile sale geniale. Precis va vinde mai multe copii decât profesioniştii din branşa noastră !

4 comentarii:

Radu spunea...

Te salut , Serban !
Eu am avut numai de castigat din lecturile daruite de tine . Mi-ar parea rau sa dispari din circuitul acesta .
Eu am incercat ..fara de nici vreo vocatie sa atrag atentia asupra-mi. Ma retrag in cochilia mea de stanga ...asa cum o simt si asa cum imi face bine . Uite ...premiile sunt luate de cei ce nu le merita ! Asta nu inseamna sa renunti ...daca tu simti ca mai ai de adaugat ceva la iubirea lumii intregi .

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
şi eu am de câştigat din ceea ce scrii ! Când am zis că nu voi mai scrie, m-am referit la faptul că am neplăceri în viaţa de zi cu zi din cauza postărilor de aici, dar mai ales din pricina cărţilor publicate. Pe net şi în viaţa literară există însă oameni minunaţi, prieteni statornici care preţuiesc prietenia dezinteresată şi literatura sau scriu ei înşişi. Nu pot spune acelaşi lucru despre realitatea cotidiană, unde trăitorii se ghidează după preceptul : " Ce nu pot face eu nu e bun şi trebuie descurajat şi arătat cu degetul ! Cum să pic EU pe locul al doilea ?"

msr spunea...

Nu fiti asa de pesimist.
Scriind, nu v-ati "cistigat" dusmani ci prieteni.
Poate v-ati facut si dusmani, desi cred ca exagerati.
Si nu va lasati inselat: acestia (dusmanii) se manifesta si se vad mult mai usor, pe cind prietenii sunt, de cele mai multe ori, anonimi.

Şerban Tomşa spunea...

MSR,
aveţi dreptate în toate privinţele. Am cam exagerat. Şi, la fel de adevărat este, n-aş fi reuşit să supravieţuiesc fără prietenii despre care vorbiţi.