duminică, 2 octombrie 2011

Marea literatură

Ion iese la câmp, îngenunchează și sărută pământul.
Moromete merge în poiana lui Iocan, unde citește ziarul pentru prietenii săi.
Hans Castorp se duce în vizită la vărul său, internat într-un sanatoriu, și nu mai poate pleca de acolo ani în șir.
În dimineața zilei sale de naștere, Iosef K. este arestat fără să i se aducă la cunoștință motivul reținerii.
Giovanni Drogo se stinge încet, în întunericul odăii sale, în timp ce tătarii, pe care îi așteptase o viață întreagă, atacă fortul.
Un personaj al lui Cehov mănâncă o felie de pepene, după ce avusese o femeie relativ accesibilă.
Ivan Ilici moare în țipete animalice, îngrozit de propriul sfârșit.
Un copil fură tablourile unui pictor, pentru a le salva de la distrugere.
Peter Kien umblă prin oraș cu servieta burdușită de cărți luate chiar din biblioteca sa.
Ignatius Reilly vinde crenvurști pe străzile din New Orleans și intră în tot felul de încurcături.
Un personaj al lui Dostoievski îl sărută, euforic, pe cel care fusese amantul soției sale.
Scroafa cea roșcată a lui Ivan Ivanovici intră în clădirea judecătoriei din Mirgorod și fură jalba depusă de Ivan Nikiforovici împotriva stăpânului ei.
Aceste secvențe țin de marea literatură .
Oare ce îl transformă pe scriitor, din cronicarul onest al unor fapte de viață, într-un romancier de geniu ?
Scriitura ? Ineditul întâmplărilor relatate ? Adevărurile revelate ? Perspectiva narativă  nouă și surprizătoare asupra unei lumi proaspăt ieșite de sub apele primordiale?
Două observații se impun.
1. Scriitorii de valoare sunt apreciați deopotrivă de critici și de cititori.
2. Dacă autori fundamentali pentru literatura universală ar fi scris în limba română, cărțile acestora n-ar fi fost recunoscute la adevărata lor valoare. În mod sigur, Gogol ar fi fost privit ca o ciudățenie literară, deși după opinia mea este, probabil, cel mai strălucit prozator care s-a născut vreodată.

8 comentarii:

Scorchfield spunea...

Am traversat ţara pentru a căuta ceva, dar nu asta contează, faptul că am întâlnit locuri şi oameni nebănuiţi şi necuprinşi în itinerar, mi-a dat ideea că scriitorii români, mai ales cei contemporani utilizează prea des şabloane de succes, unii chiar reuşesc, dar mulţi se întreabă dacă nu cumva cititorii sunt de vină.

Un scriitor mare scrie, în rest nimic nu este important.

Dacă ar scrie cineva o schiţă despre cum se călăresc turişţii în prima zi de octombrie în a vedea Castelul Bran, totul ar părea o minciună, noroc că fotografiile arată japonezi (aşa cum îi ştim), altfel rusul extaziat de lângă mine era luat drept manelist!

:)

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
ai mai zis o vorbă mare : un scriitor mare scrie. Asta e tot ce poate face el. Nu prea înțeleg rostul simpozioanelor și festivalurilor de literatură, dacă la evenimentele respective nu participă critici literari importanți. Sincer, mie chiar lansările de carte îmi par niște acțiuni paralele cu adevărata menire a literaturii. Publicitate s-ar putea face unei cărți pe net, la televizor și prin editarea unor afișe ori videoclipuri. O lansare ar putea atrage, iarăși, niște critici ( pe care eu pun mare preț ! ) care să scoată volumul din anonimat.
Poate o să povestesc cu alt prilej o așa-zisă lansare de carte, lăsată cu o masă la care unii, care nu aveau nicio legătură cu fenomenul literar, au mâncat și au băut până la inconștiență și pe urmă au declarat că se vor mai duce și la alte lansări...

Anonim spunea...

http://mariapostu.wordpress.com/2011/09/23/ghiciti-blogul/#comments
Un comentariu despre blogul tau.

Şerban Tomşa spunea...

Maria,
îți mulțumesc din suflet.
Te îmbrățișez.

Liviu Drugă spunea...

Serban,
eu tot trag speranta ca va veni o zi cand si din literatura romana va iesi o carte pe care lumea sa o aprecieze. De fapt nu e doar speranta, e o certitudine. Sa mai incetineasca un pic istoria goana ei tembela si scriitorul roman sa nu mai aiba strestul ratelor si al stomacului ghioraind, apoi vom inregistra ceva frumos si pe la noi. Poate mai dureaza pana atunci, dar eu raman la optimismul meu... :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
scriitorul român rabdă de foame și e tratat ca un servitor. Știm cum o duce Radu Aldulescu. Până la urmă cred ne chinuim toți. Sunt convins că și Mircea Cărtărescu o duce greu și nu se bucură de un regim de viață lipsit de griji. Dar marile cărți vor apărea. Unele, zic eu, au și văzut lumina tiparului. Ai văzut romanele din ultimii ani ? Nu dau exemple, fiindcă mi-e teamă să nu uit pe cineva. Treabe că avem, în mod cert, mari scriitori care creează și publică aici, în această Românie scufundată în noroaie.

Scorchfield spunea...

Am aflat chiar de curând că d-l Cărtărescu o duce bine, să nu exagerăm în privinţa dumnealui; dacă are angoase acestea s-au înghesuit în urma aproprierii marelui premiu.

Adevăraţii scriitori români au dus-o chiar foarte bine, începând cu boierii Goleşti şi Cantacuzini, terminând cu cei care au cochetat cu regimul comunist: Sadoveanu.

Cei care nu au reuşit, şi sunt mulţi, au o vină personală şi particulară. Un exemplu ar fi chiar Marin Preda, care dacă mai trăia, ne-am fi ales poate cu un roman de-a dreptul universal, nici dragul de Nichita Stănescu nu a făcut nici un efort în genialitatea sa de-aş prelungi viaţa...

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
dacă lucrurile stau așa, mă bucur pentru Mircea Cărtărescu. În orice caz, și el, și ceilalți scriitori ar trebui să trăiască și mai bine.
Până la un puct, ai dreptate, fiecare e vinovat de ceea ce i se întâmplă. Dar la noi, unde nu există agenți literari și o piață literară propriu-zisă ( fiindcă în România, pe plan social, nu sunt încurajate decât hoția și cerșetoria ! ), situația este inacceptabilă. Nici editorii nu stau pe roze. Un scriitor nu poate trăi din munca sa, așa cum n-ar putea să-și ducă zilele nici în jungla amazoniană. Chiar în perioada interbelică, numai Sadoveanu șu Rebreanu aveau destui bani ca să nu fie nevoiți să-și caute o slujbă. Autorul lui Ion avea un automobil Rolls-Royce ! Camil Perescu arăta că este impropriu ca un romancier sau un autor dramatic, care sunt suprasolicitați de plăsmuirea unor ficțiuni ample, să nai se ducă și la serviciu. Scriitorii au dus-o bine prin anii 60-70 ai secolului trecut. Marin Preda a câștigat, pentru Delirul, cam 900 ooo de lei, când o casă și o mașină costau foarte puțin. În anii 50 scriitorii care se prostituau pentru regim trăiau chiar împărătește. Printre ei, marii prozatori Petru Dumitriu și...Marin Preda, dar și poeții Beniuc, A. Toma și alții..