marți, 28 septembrie 2010

Intelectualii și gospodarul

Armata e o perioadă ciudată. Simți că nu mai ai identitate și că, dincolo de regulamente și ordine, poți săvârși orice porcărie. Oamenii care consideră că și-au făcut educația în armată sunt periculoși și toxici pentru semenii lor, din orice punct de vedere am privi lucrurile. Dar nu despre asta voiam să discut.
În armată ești veșnic obosit și flămând. De aceea îl priveam cu invidie pe plutonierul-adjutant, un oarecarecare Pană, care avea cheile de la magazia cu efecte militare, dar răspundea și de alimente. Era un bărbat între două vârste, îmbătrânit înainte de vreme, acru și grobian ca toți subofițerii de acolo. Se purta urât cu noi, care ne socoteam crema armatei române. Eram teriști, intelectualii unității militare : actori, regizori, filosofi, filologi și istorici. În bătaie de joc îi ziceam plutonierului, evident în spate,  „generalul Panenka” :
- Șase, vine generalul Panenka !
- Uite-l și pe boul ăla de general Panenka.
- Vine Panenka, 'tu-l în tablele de pe umăr !
Îmi plăcea îndeosebi cum rostea porecla asta Ștefan Cârje, ajuns cândva prezentator de știri la TVR, unde lucrează, din câte am înțeles,  și în prezent :  apăsat, cu gura plină de bucuria rostirii.
Se pare că „generalul” cam mirosise că ne batem joc de el. Noi, românii, nu suntem ca sicilienii, să repectăm legea tăcerii. Noi suntem delatori prin vocație. Din patru inși, trei sunt turnători. Turnăm unde ne vine la socoteală : la șefi, mai mari sau mai mici, la superiorii pe linie de partid, la poliție, la primărie, în sfârșit unde simțim că le putem face un rău cât mai mare prietenilor noștri.
Așa că „generalul Panenka” vine într-o zi hotărât, ne adună în dormitor, ordonă „ Pe loc repaus !” și ne spune :
- Băi, pufarezilor ! Am văzut că voi vă dați oameni superiori, învățați și vă cam uitați de sus la soldații obișnuiți, de la trupă.  Ce zic eu, mă cam luați și pe mine peste picior și mă batjocoriți când nu sunt de față... De, voi sunteți studenți, oameni cu carte și de familii bune... Poate că ați primit și o educație superioară... Cu toate că nu se vede. Vă văd venind din oraș beți morți... Insecta aia din rândul al doilea - și a arătat către un filosof gras și roșu - venea de-a bușilea, bă, fraților, din oraș, dacă s-a mai pomenit așa ceva !  Iar la masă vă comportați ca niște porci, vă bateți cu castroanele pline cu alimente și mânjiți intenționat mesele și scaunele, în timp ce trupeții, analfabeții ăia, cum îi socotiți voi, se comportă foarte civilizat și mănâncă în liniște și ordonați. În sfârșit... Dar fiindcă voi știți atât de multe lucruri, permiteți-mi să vă întreb și eu ceva. Îmi permiteți ?
- Vă permitem, tovarășe plutonier, a spus actorul Anghel, cu o voce groasă și cu un respect exagerat. Cum să nu vă permitem !
- Atunci, dacă îmi permiteți, spuneți-mi și mie cum se numesc dispozitivele alea cu care se închid ferestrele.
Și ne-a arătat niște mânere metalice.
Am stat și ne-am uitat muți la ele.
- Vedeți ? Nu-i așa că nu știți ?
Apoi cu glasul înalt și puternic :
- Bă, boii dracu', bă, se numesc foraibere, bă ! Iar alelalte se numesc olivere și cremoane, bă ! Vă dați mari oameni, bă, și nu știți nici pe unde călcați, bă ! Duceți-vă dracu de proști și să nu vă mai văd că vă dați aere, că vă bag la carceră !
Și-a lut șapca de pe masă și a ieșit scârbit.
Toate ca toate, dar chestia cu oliverele și cremoanele ne-a lăsat cu gura căscată. Ne făcuse ! Câteva zile, uneori și noaptea, îi vedeam pe camarazi cum ridică degetul arătător al mâinii drepte și rostesc aproape în șoaptă, privind către cer, cu un aer misterios și inspirat :
- Olivere și cremoane...
Astăzi mi-am adus aminte de ignoranța noastră de atunci, fiindcă mi se blocaseră... oliverele și cremoanele de la ferestre...

10 comentarii:

karina spunea...

da...voi nu erati intelectuali pentru ca nu stiati ce sunt oliverele si cremoanele, noi nu era intelectuale pentru ca nu stiam sa facem mamaliga:) Acum sunt mult mai intelectuala, fac mamaliga dar in stilul meu artistic:)) niciodata perfecta dar foarte galbena la culoare:))

SOmeONE spunea...

Serban, poate ai sa te superi... Mie mi-a mers la suflet discursul "generalului"!

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
sunt intelectuali și intelectuali... Dar toți sunt supuș, la noi, unei dicriminări evidente...Unii sunt de-a dreptul persecutați.

Sorin,
și mie ! Pană ăla însă nu era nimic, în materie de înjurături, în comparație cu un alt plutonier, un oligofren cu care am avut de-a face o singură dată, dar care ne-a lăsat amintiri de neșters... :)

Ryanna Pop spunea...

înainte de toate,sincere felicitări pentru primirea în U.S.R.!:)...
acum legat de subiect..bine că nu am făcut armată..nici acum nu am habar ce-s aceste olivere şi cremoane....cred că de aia după revoluţie au dat drumul pe piaţă la termopane..sau şi astea au aşa ceva?..poate că mai bine tăceam...şi evident filozof rănîneam:)....

Liviu Drugă spunea...

Serban, felicitari pentru USR! Nu stiu exact ce presupune acest lucru, dar cred ca e de bine :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
mulțumesc... Mai bine mai târziu decât niciodată. Să știi că nici eu n-am știut zeci de ani care sunt oliverele și care sunt cremoanele ( după unii, cremonele ), în ciuda „lecției” oferite de acel Moș Teacă. Abia acum, fiindcă un meșter mi le-a vopsit și mi le-a înțepenit, a fost nevoie să mă documentez. :)

Liviu,
pentru mine, cea mai mare bucurie este că îi voi întâlni, din când în când, pe unii dintre scriitorii pe care îi apreciez la superlativ : Horia Gârbea și Radu Aldulescu... :) Poate voi reuși să mă întâlnesc și cu Tudor Cristea care m-a ajutat în atâtea împrejurări dificile și căruia - ca și primilor doi menționați - îi sunt infinit dator...

karina spunea...

Anul asta care vine trebuie sa apari cu un roman. Vrem sa te vedem nominalizat la Uniunea Scriitorilor Romani in 2012...Eu sunt convinsa ca poti veni cu ceva furtunos...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
noul roman e extrem de original, dar e mai mult mai ușor de citit decât Ghețarul...
Să știi că nu-mi plac premiile. Sunt nerelevante. Kafka a luat vreun premiu ? Joyce ? Dacă ar fi fost după unii, ar fi făcut și pușcărie... :)

Anonim spunea...

"Suntem delatori prin vocatie. Din patru insi trei sunt turnatori"
Eu cred ca modul acesta mioritic de a trata lucrurile confidentiale tine atat de placerea de a barfi cat si de lipsa de respect pentru celalalt.

Şerban Tomşa spunea...

Divagații,
suntem un popor care își face educația în armată și prin ședințe... Când lipsește educația în familie, nu avem respect pentru nimeni...Intriga e și ea o formă mai subtilă de delațiune...