Când moare un scriitor e ca şi cum mi s-ar smulge limba şi aş fi lipsit de mâna cu care scriu.
Mai mult, pe blogul poetului Mugur Grosu.
P.S. Oricât aş refuza să-i caracterizez pe alţii, trebuie să constat că există destui cretini pe lumea asta. Altfel cum i-am putea numi pe ipochimenii care îi vorbesc de rău pe cei care mor, indiferent dacă aceştia din urmă sunt oameni obişnuiţi sau scriitori foarte talentaţi ? Opinia mea este că fiecare individ are dreptul să trăiască aşa cum îi dictează propria conştiinţă şi nu trebuie să fie judecat pentru asta . Alcoolul şi alte ingrediente care fac viaţa suportabilă ( în viziunea lui Baudelaire, dar şi a lui Jack Kerouac ) nu decid nici asupra valorii, nici asupra caracterului unui om. Sunt miliarde de proşti care nu au pus picătură de vin în gură şi nu s-au drogat, după cum au existat nenumărate genii care au băut temeinic... Să bei sau să nu bei nu este nici calitate, nici defect. Iar cine face din asta un criteriu de valorizare este un prost... E o banalitate să spun că nu ne putem judeca decât pe noi înşine.
Din păcate, unii "ziarişti" dau tonul în această direcţie. M-am obişnuit să ascult, la televizor, "comentatori" care nu se pricep deloc la fotbal, "reporteri" cărora le curge mucul pe la uşa lui Becali, dar nu-mi închipuiam, de exemplu, că nişte asemenea dobitoace vor încerca să facă haz pe seama faptului că Osman N'Doye este îmbrăcat fistichiu şi din această cauză nu ar merita să fie căpitanul echipei Dinamo... Ce oameni serioşi, domnule ! În legătură cu o conduită corespunzătoare, a fost consultat chiar Cornel Dinu, fostul mare fotbalist care, pe vremuri, bea până la leşin şi era pus în avion cu braţele... Spre onoarea lui, Dinu nu l-a condamnat pe jucătorul african şi a scăldat-o, spunând că este adeptul unui oarecare echilibru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu