joi, 5 martie 2009

Din jurnalul unui exilat ( 1)

În fiecare seară, exilatul privea cerul, cu speranţa că vreunul dintre prieteni îi lăsase un semn, printre norii scămoşaţi care se legănau alene deasupra pădurii. Asculta zarva păsărilor şi foşnetul prelung, ca un oftat, al frunzişului mângâiat de vânt şi nu găsea nici ecoul gândurilor fostelor iubite, nici şoaptele prietenilor care ar fi putut trece pe acolo. Era singur, printre străini, iar solitudinea îl apăsa. Era însă mai bine să rămână cu propriile gânduri, în cabana de la marginea pădurii, decât să fie singur în prezenţa celorlalţi. Deschise registrul cu coperte tari, în care îşi consemna uneori gândurile şi scrise :
"Oamenii ăştia mă urăsc, nu pentru ce sunt eu, ci pentru ce nu vor putea fi ei înşişi niciodată. Dacă voi încerca să le spun că nu am nimic cu ei, nu-şi vor schimba sentimentele. Mă vor bănui şi mai mult, iar ura şi dorinţa lor de a mă umili vor spori ca o flacără alimentată cu oxigen şi tulpini de grâu copt. Dacă le dau de înţeles că ştiu cum mă privesc ei sau dacă îi întreb de ce mă urăsc, îi voi întărâta de asemenea. Să tac şi să mă prefac că nu înţeleg nimic din gesturile, cuvintele şi existenţa lor de cârtiţe, mă vor batjocori în spate, apoi în faţă şi îmi vor face viaţa un calvar. Trebuie să bat pe unul dintre ei. Să-l ologesc, să meargă tot restul vieţii în căruciorul cu rotile, să fac din el o legumă. Numai să nu-l omor. Nu m-am mai bătut de mult şi acum sunt mai puternic şi mai furios decât oricand. Totul trebuie calculat cu grijă. Să gândesc cu atenţie chiar alegerea lui. Îl voi schilodi pe cel mai rău dintre ei, pe cel pe care-l urăsc toţi... Să ne mai gândim..."
Stătu puţin cu tocul în aer, apoi caligrafie cu grijă :
" Unde sunt zilele când trebuia să caut cuvinte noi şi odihnite, să le îmbrac în haine vesele, de sărbătoare, ca să-mi întâmpin prietenii ? Aşteptam să mă despart de ei ca să-i pot revedea cât mai curând... Şi iubita care făcea să răsară soarele chiar în nopţile cele mai întunecoase şi îmi dăruia luna sub forma unei bomboane de ciocolată... Mă umpleam cu lumină când puteam gândi şi spune lucruri frumoase..."

Niciun comentariu: