luni, 23 februarie 2009

Din poemele uitate ( 2 )

ion stratan sau poemul ca o grădină udată cu sângele autorului

sufăr de prea multe linii drepte şi frânte
încerc febra rece a pietrelor
pe partea cealaltă a planetei
fratele meu visează obiecte tăioase
(de sub foaia de scris
un rechin blând mă priveşte)
un boschetar bătrân fredonează
aceeaşi melodie la modă
femeia fără cap e cea mai frumoasă
câinele şchiop câştigă
competiţia
(stelele încă urmează
căile sângelui!)


copiii joacă şotron cu scrumiera celui plecat
după vitralii
la adăpost de agresivitatea pantofilor
uitaţi afară în ploaie
câteva cuvinte
se vor îneca în dicţionare

Niciun comentariu: