Se ştie că titlul unei opere literare exprimă tema acesteia - "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război", "Amintiri din copilărie" -, localizează acţiunea - "Pe falezele de marmură", "La Medeleni" -, redă numele personajului principal - "Ion" - sau evocă anumite circumstanţe - "Fiind băiet păduri cutreieram".
Sunt titluri care sună straniu : "Orbirea", "Procesul", "Castelul", "Florile răului", "Obeliscul negru". Unele sunt banale : "Poeme", "Poezii", "Fire de iarbă", "Doamna Bovary". Altele sunt metafore reuşite : "Pădurea spânzuraţilor", "Izvorul nopţii", "Scaunul singurătăţii". Sunt opere al căror substrat mitic se vede imediat : "Ulise", "Insula lui Circe". Multe au tentă comercială, dar puţine dintre ele au şi valoare artistică : "Crima lui Sylvestre Bonnard", "Cronica unei morţi anunţate", "Spionul care venea din frig". În sfârşit, sunt titluri de o extraordinară frumuseţe : "Călătorie la capătul nopţii", "Deşertul tătarilor", "Ghepardul" - care este şi metaforă - "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", "Galeria cu viţă sălbatică", "Cei frumoşi şi blestemaţi", "Pentru cine bat clopotele", Blândeţea nopţii", "La răsărit de Eden", "Păşunile raiului", "Un veac de singurătate", "Dragostea în vremea holerei", "Lungul drum al zilei către noapte". Este o artă şi formularea unor titluri sugestive. Dramaturgul american Tennessee Williams este un campion al titlurilor "frumoase" : "Menajeria de sticlă", "Un tramvai numit dorinţă", "Pisica pe acoperişul fierbinte", "Dulcea pasăre a tinereţii", "Noaptea iguanei". Întâmplător sau nu, toate piesele de teatru enumerate mai sus sunt capodopere.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu